Accade in PugliaCronacaPRIMO PIANORiti Religiosi

“La storia di San Ciro nella narrazione antica dei nostri nonni” dal blog di Cosimo Luccarelli “Grottagliesità

Condividi

Se per noi oggi lettura e scrittura sono alla base della nostra cultura, nell’Italia dell’800 gli analfabeti erano il 78% della popolazione e il Sud faceva la parte del leone. Chi aveva buona memoria imparava dagli anziani le storie, gli avvenimenti, le preghiere per poterle raccontare ai giovani. A Grottaglie tra le tante storie sulla vita di santi tramandate ad oggi, anche quella di S. Ciro è rimasta intatta. La narrazione risente di qualche deformazione storica e di una certa genericità ma l’amore verso il “Campione della fede in Cristo” come diceva il nostro santo concittadino Francesco de Geronimo promotore di questa devozione, può non tener conto di queste inesattezze storiche narrative. Devo ringraziare don Cosimo Occhibianco per avermi dato lo spartito musicale, da lui trascritto pazientemente ascoltando alcuni  anziani negli anni ’50, anche se l’autore di questa musica resta uno sconosciuto.

Foto della registrazione del video in cui è raffigurato il caro don Cosimo Occhibianco e il coro della Parrocchia del Rosario da lui diretto.

STORIA TI SANTU GGIRU MIÈTICU, RIMITU E MMARTRU

 

  1. A Te, cuncorru risblendenti e vvogghju cu mmi ccumpagna lu tua sblendori, quiru ca cercu iu, tisitru e vogghju:Ggiru Sant’omu ti nostru Signori.
  2. Ggiru era piccinnu e scéa a lla scóla e scéa ddó lu sua méstru a mmaestrari ggiurni no lli mancavanu punti e ori ca Ggiru si sapéa crisciplinari.
  3. E la sua mamma assé nn ‘avéa tilóri vitennu lu sua figghju mpassiunatu, crisciplinannu li sua memmri fini, cu ddisciuni, pani, acqua e ccrisciplini.
  4. “Figghju cce tti nn’é ffá ti tanta ddisciuni, ca li carni ti I’uéssu e cunzumatu? No bbasta ddisciuná  nnu ggiurnu arcunu,lu viennritía ca è ggiurnu nzignalátu?”
  5. “Mamma, no ssé, cce ccos’è  llu ddisciunu, prima I’á ffattu Ddiu murtificatu, pò  I’á llassatu tittu a ggenti arcunu, ca lu ddisciunu smorza (stuta) lu piccatu”.
  6. Ggiru ti mmiticà s’era mparátu nnu pócu tiémpu ch ‘era sciutu a lla scola; prima I’anima sóa s’á  mmiticatu, cu ll’uécchji ar ciélu e lla culória vola.
  7. Ta ricchi e ppuvirtá, Ggir’é cchjamatu, ta ciunchi, ta pinati e dda liprósi, a nnómi tl Maria li mmiticava, e ccu palóri ti Cristu prizziosi.
  8. Ci nquarche cavalliéri lu rricalava, Ggiru tli sórdi no nni facéa niénti, scéa a lla cámmra e quiri li cuntava, e llimósini tispinsava (facéa) a lli pizziénti.
  9. Ticeva: “Signori vogghju éssiri pirdunatu, pi quiri piachi ca tiéni a llu cuérpu, ci a nna culonna tu fuésti llicatu, pi tutti li ggiutéi marfattori”.
  10. “Ta li ggiutéi tu fuésti fraggillatu, pi nnui scrititati marfattori, Signori iu ca sontu piccatori mi t’igghji ta stipeni a llibbirari”.
  11. Ggiru si partì cu ppietosu visu, chjancénnu si nni va ta la sua matri: “Matri ti cercu nna crazzia e nnu fagori, quiru  ca cercu no mmlu puè nicári”.
  12. “Ci criti ca nquarcosa a mme mi spetta, talla a lli povri, ca iu vo luntanu; tammi tu pò  nna santa bbinitizzioni, ca só  tispuéstu a mmónucu mi fari”.
  13. “Figghju pi ccuntu mia fá  cce ti piaci,préa li cieli pi lla vera vittoria, cerca pirdonu a Ddiu ca sté a lla culória, e mmancari no tti po’ lu paratisu”.
  14. “Figghju ca sta ntinzióni sempre avisti, pi amari Ddiu no tti sazziasti mai, ama li piachi ti nostru Signori, e llu córi ti  Maria, matri nostra”.
  15. “Ti nna cosa surtantu mi tispiaci, ca lassi li ricchezzi e llu trisóru”. Ggiru si vota cu vveru tisiu:”Tallu a lli povri, pi ll’amori ti Ddiu”.
  16. “Ti bbiniticu pi stu piéttu ‘afflittu, pi quanta voti lu ggiurnu I’á  llattatu, a nnomi tlu patri tua gginitori, ti bbinitici Ddiu, nostru Signori”.
  17. Bbinitittu ca fo, Ggiru partiu, chjancennu e llacrimannu pi lla strata. La bbrutta tantazzioni I’appariu, comu nna tonna amica assé fitata:
  18. “Tristi culéra, tisgrazziata e bbrutta, ancora parli ca sé ccumpagna mea? tu va a llu nfiérnu pirduta e strutta, pi lli piccati ca tu e cunvinatu”.
  19. E quanna Ggiru a llu cuvvent’arria,tici a nnu frati: “Chiama lu Priori”. Appena lu vitiu, senza tilóri: “Patri pi ccarità, fammi nnu fagóri:
  20. tammi nna cella pi Ddiu priari, m’agghju vutat’a Ddiu, nostru Signori, c’a stu cuvventu lu vogghju ristari, cu nn ‘anima sincera e ccu amóri”.
  21. Ggiru stési assé tiémpu a llu cuvventu, priannu, e nno sintéa mai tilóri, a llu cuérpu lu sintéa lu patiméntu, ma stava I’aiutu ti nostru Signori.
  22. Ggiru tici: “Pi mme pena no ssentu, no ssi servi ccussí  lu Ritintori; mmni vogghju sciri a nnu ddisértu tristu, a sté cuérpu misuru, paté I’aspetta”.
  23. Ggiru girannu caminò tre anni, pi scé  ttruá  nn’aspru tisiértu, cella ti legnu sott’a cciél’apiertu, Ggiru pigghjava li cilizzi magni.
  24. Ritorna quera bbrutta tantazzioni, cu ttent’ancor’a Ggiru ti parlari, “Timmi ci sinti tu ca mi vuè pparli, e cciérchi ancora ti puté  tintari”.
  25. Iu so nna tonna e nnobbli tunsella, só stanca e strutta e cchjena ti sutóri, agghju vinutu pi ttruá a ttéi, e agghju ngannatu li mia genitóri”.
  26. “Tu è ngannatu matri e ppatri tua, e ssé vinuta pi nganná a mmei? statti cu mme, ci a tte puru ti piaci, ca pi ccapitali ti mettu la croci”.
  27. La cróci senti e ffúciri ccumenza, Ggiru critannu: “O Vergini Maria!” La mmala tantazzioni ancora penza, com’a llu fa caté  in pena ria.
  28. Mó  vola nn’ánciulu e ddó Ggiru ve rria, e ddici: “Mo t’á ttantá  la tantazzioni; ma penza tu a lli viscili ti Maria, e cuntempla ti Cristu la passioni”.
  29. L’ánciulu partíu e Ggiru resta sulu, prestu la tantazzioni nci ritorna: “Ggiru mia, ti te so nnammurata, cerca ti cunzulà stu cori afflittu!”
  30. Ggiru si vota e ddici: “Nnammurata? tu é lassatu matri e ppatri tua, e ssé vvinuta cqua a ffózi inganni; ma ti canosciu bbona! …tu no mmi nganni!”
  31. E toppu tant’anni ti rimitu, martirizzatu fó, ta lu tirannu; ntr’a lla péci  bbullenti Ggiru ritéa, e pigghjava tuttu pi ll’amori ti Ddiu.
  32. Lu mácaru si ncuitava e ssi stizzava, quanna vitéa Ggiru ca ritéa…; sobbr’a nna fócra pó fó  tutt’askuátu, e lla culória tlu paratisu fó  mmiritata.
  33. Mo’ a lli Vurtagghjisi è ttanta caru, ca veni viniratu cu ffesta cranni; lu martru, lu miéticu e llu rimitu, nni té la paci  e lla filicitati.

 

La storia di San Ciro nella narrazione antica dei nostri nonni

Canto registrato da Lilli D’Amicis al Coro del Rosario diretto da don Cosimo Occhibianco 2010


Condividi

Redazione Oraquadra

La redazione.

Lascia un commento